De câteva zile urmărim cu interes, ca pe un episod inedit din ”Cine știe, câștigă”, cum își trimit unul altuia ”bezele” televizate, mai cu ”țoc” năbădăios, mai franțuzești sau mai subtil din vârful buzelor, marele tartor portocaliu ce-și zice șef peste stat și cu flăcăul acela avocat/parlamentar/fugar.

Este însă foarte complicat să mai rămâi și calm, îngăduitor și echilibrat dacă trăiești, ca acum, un timp profund defect…

Nu e prea greu să îngropi o țară întreagă. Poate să dureze mai mult, poate fi necesar ceva efort și oarecare abilitate de disimulare, dar chiar și un fost elev mediocru o poate transforma, până la urmă, din splendoare în stârv.