La putin timp dupa ce m-am “enervat” din cauza nemultumirii produse de faimoasa “Batalie de pe Rarau” m-a pus naiba sa-mi iau câinele în lesa (lupoaica Laika) la plimbare pe digul r.Moldova si prin parcuri. Am inceput sa inteleg dece tot mai multi concetateni aleg, ca loc de recreere, numeroasele carciumi din oras. Motivul identificat de mie? Simplu…acolo sunt mai in siguranta decat in parcuri ori in BTT sau pe “digul Moldovei”. Mai intai am fost haituit, agresat, amenintat si stresat de zeci de maidanezi liberi care si-au impartit teritoriile cu mare rigurozitate, pe intregul traseu, digul, in parcurile, cartierele si strazile din oras. M-am intrebat la inceput ce naiba cauta patrupezii in aceste zone, mai ales cea a digului. Am inteles imediat motivul. Tonele de gunoaie si alte spurcaciuni depozitete pe panta digului sunt, in fapt, o sursa gratuita de hrana iar apa din belsug a raului reprezinta fieful imblanitilor patrupezi de toate natiile si culorile. Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie de faimosul film “Mondo cane” numai ca acolo lucrurile se desfasurau ceva mai civilizat intr-un mediu mult mai necivilizat. Chiar spuneam unui prieten aflat si el la plimbare cu patrupedul sau Tery, ca valea Bistritei arata mult mai bine ca valea r.Moldova si doar au trecut prin aceeasi permanente criza de bani publici din 1990 incoace. raman la ideea ca mai degraba a fost criza de initiativa si spirit gospodaresc decat de bani. Pa lânga mizeria vizibila la tot pasul, arbustrii deveniti copaci exploatarea fara noima in mod ”gratuit” si de catre oricine a materialelor de constructie din albia raului (nisip, balastru, piatra) i-a schimbat in rau imaginea altadata frumoasa a albiei râului. Ca sa scap de peisajul oferit gratuit de sarmana apa a r.Moldova m-am indreptat spre zona parcurilor Eminescu si Creanga. La aproape un an de cand nu am mai vizitat parcurile am fost curios sa vad ce mai este nou. Intr-adevar cateva elemente de noutate-banci noi ori reparate si pictate de aiurea minti tembele, au iesit in evidenta aceeasi gramada de gunoiul strans si depozitat de elevii Scolii nr.3 cu ocazia ecologizarii albiei r. Moldova in luna iunie a acestui an. Mai peste tot imaginea zonei de verdeata (iarba neingrijita, arbustrii crescuti aiurea) precum si elementele de arhitectura si mobilier precum cosuri de gunoi distruse, borduri macinate de vreme si de mana “turistilor locali”  M-a cuprins un soi de mila si de regret fata elevii care au muncit la salubrizarea zonei iar salubrizatorii, platiti probabil pentru aceasta treaba, nu au mai venit sa ridice sacii de gunoi de aproape un an. In parcul Eminescu m-a surprins oarecum aleea pavata. Daca imi aduc bine aminte acolo s-au efectuat lucrari capitale de raparare. Din cate imi aduc aminte aleile s-au facut din piatra incastrata in beton. Acum sunt pavate.  Care o fi rostul acestor corectii constructive consumatoare de bani neplanificati? Fantana arata jalnic si s-a transformat in loc de aruncat gunoaie. Pompa de apa electrica a disparut, si, dupa cate stiu, dupa ce in prealabil i s-au adus unele “imbunatatiri” prin bombardare cu pietre si ruperea ancorelor. Absenta iluminatului public in parcuri nu m-a infricosat fiind sub protectia lupoaice mele dar in mod sigur aceste locuri sunt prielnice desfasurarii de orgii bahice sau activitati de alta natura departe de ochii lumii si ai organelor de ordine publica. Cu putina imaginatie si cativa bani pentru dotari aceste locuri indeplinesc conditiile cele mai bune pentru a a avea ca destinatie adevarate si atractive poligoane “Paint ball” pentru toate varstele in toate anotimpurile. Aviz amatorilor de turim si intreprinzatorilor.

Pana atunci ca o concluzie finala, recomand concitadinilor amatori de plimbari romantice pe dig si in parcuri sa se inarmeze cu rabdare si cu ganduri de speranta ca vor scapa nevatamati si ii sfatuiesc sa se “doteze” cu o escorta canina loiala si credincioasa, precum lupoaica mea, daca vor sa ajunga acasa intregi ori fara a solicita vaccinarea antirabica la spitalul din oras.

MD